FC UNIVERSITATEA CRAIOVA
O CREDINTA, UN MIT, O IUBIRE INFINITA!
Fiecare craiovean are istoria lui. Fiecare craiovean are 1948-ul lui, 68-ul lui, bucuriile şi tristeţile lui. 1948-ul meu a fost pe la vârsta de 10 ani, ba chiar puţin mai înainte. Atunci am simţit gustul de alb-albastru pentru prima oară. Atunci a început micuţa mea istorie de suporter Craiova. Cuvântul “FC U.CRAIOVA” îmi era familiar, dar nu eram încă suficient de lucid ca să-i înţeleg spiritul. Am moştenit acest spirit de la mama mea si tatal meu care mergeau cu mine inca de cand eram in burta mamei, care şi ei la randul lor sunt suporteri Craiova de mici, tin minte cand mama imi povestea despre tatal meu cand l-a cunoscut pe stadion, acest spirit l-am purtat cu mândrie în inimă până astăzi. Cu ocazia asta, vreau să-i mulţumesc Universitatii Craiova pentru câteva lucruri.
Vreau să-i mulţumesc pentru modul cum mă simt când sunt pe stadion. Nu numai pe Oblemenco, pe orice stadion unde joacă FC U.Craiova. Eu cred că STIINTA e acolo unde cântă nişte nebuni, fluturând steaguri alb-albastre. Chiar dacă "Oblemenco" e casa noastră, noi suntem peste tot acasă,suntem cei mai buni dintre romani, o ştie toată lumea. Dar, să revin, că am luat-o pe câmpii. Îţi mulţumesc STIINTA, pentru că atunci când sunt pe stadion şi cânt din toată inima, restul lumii nu mai contează. Din partea mea, să se dărâme lumea, atunci când strig “Hai Craiova!” pe stadion, orice altceva piere în importanţă. Îţi mulţumesc, STIINTA, pentru trăirile incredibile pe care mi le dai, pentru echilibrul ăsta pe care, cu nebunia ta, mă obligi să-l ţin între agonie şi extaz. Îţi mulţumesc, STIINTA, pentru cele 90 de minute incomparabile petrecute, săptămână de săptămână, alături de tine.
Pentru ce să-i mai mulţumesc eu echipei mele de suflet? Ah, ar fi atât de multe, că nici nu ştiu dacă am cuvinte pentru toate. STIINTA, îţi mulţumesc că m-ai învăţat ce înseamnă să iubeşti necondiţionat un spirit. În fiecare an îmi predai o lecţie de iubire. În fiecare an îmi arăţi că nu contează să fii primul în clasament( cu exceptia ultimilor 2 ani :( atunci cand FC U.Craiova m-a invatat sa transform suferinta in iubire), atâta timp cât eşti în galeria care cântă cel mai tare. Mi-ai arătat în repetate rânduri cât de important este ca după fiecare înfrângere să ridic pumnii în aer şi să strig: “De astăzi, te iubesc şi mai mult, Rapidule!” Îţi mulţumesc că m-ai învăţat cum să transform suferinţa în iubire.
Îţi mulţumesc, STIINTA, pentru toate poveştile născute din iubirea nemărginită a frumoşilor tăi nebuni. Atâtea şi atâtea poveşti, Doamne, parcă am împlini 680 de ani, nu 68. S-ar scrie romane, dacă le-am pune pe toate la un loc. Şi cât de frumoase sunt toate! Şi cât de norocoşi suntem că iubim ceva ce e în stare să nască atâtea şi atâtea poveşti de viaţă, metafore, lacrimi, nebunii.
Îţi mulţumesc, STIINTA, că, de fiecare dată când aud un tren, rămân fascinat de noptile dormite in vagoane doar pentru a te vedea jucand in iarba, amintindu-mi cu bucurie şi nerăbdare de tobele ce bat cu atâta putere alaturi de tine.
Îţi mulţumesc, STIINTA, că ai puterea să urci oamenii pe blocuri.
Îi mulţumesc,STIINTA, că mi-ai oferit cea mai mare onoare, alegându-mă să fac parte din marea familie albastra.
Îţi mulţumesc, STIINTA, că ai rezistat până azi, în condiţii în care nicio altă echipă n-ar fi făcut-o.
Ai ajuns la 68 de ani, CRAIOVA mea draga. Mai ai ceva până la infinit. Noi vom pleca din această lume, cândva, dar tu vei continua să dăinui. Vei continua să bucuri inimi, până la sfârşitul veacurilor, vei rămâne cel mai frumos sentiment al fotbalului, vei rămâne acel etalon de iubire, amestecată cu nebunie, şi cu mai ştiu eu ce alte sentimente indescriptibile, la care ar trebui să aspire orice suporter de fotbal. Vei rămâne echipa aceea nebună, fără de care fotbalul ar fi lipsit de culoare. Un fotbal infirm de Craiova e doar o absurditate, pe care eu, unul, nu pot să o concep.
Te iubesc, STIINTA! Atât pot să mai zic. De fapt, poate că doar atât trebuia să zic. Te iubesc în fiecare clipă. Şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că te-a aşezat pe creştetul fotbalului, în 1948, ca o strălucitoare coroană cu lauri. Te iubesc, club regesc. Şi n-aş renunţa la tine nici pentru toate bogăţiile din lume. Pentru că bogăţiile pe care mi le oferi tu sunt nepreţuite.
E lucru bine ştiut că Stiinta nu poate supravieţui fără noi. Că sângele albastru care îi curge prin vene e pompat de inima numită galerie, o inimă ce bate mult mai puternic atunci când ne strângem laolaltă în număr mare. Marti seară, la Piteşti, Craiova noastra are nevoie de bătăi puternice ale inimii ei, are nevoie de cântece, are nevoie de suporteri adevarati, care au suferit 2 ani fara a mai canta alaturi de echipa. Cu toţii trebuie să lăsăm deoparte orice alte griji şi preocupări, pentru a fi acolo unde ne e locul: lângă Stiinta. Soarta ei de noi depinde. Viitorul Craiovei se construieşte acum, iar noi suntem temelia ei. Cu cât suntem mai uniţi, cu cât suntem mai mulţi, cu atât Craiova are şanse mai mari să trăiască. Fiecare Craiovean care va bate drumul până la Piteşti e o şansă în plus pentru Craiova. Contează fiecare voce, fiecare suflet, fiecare copil luat de mână şi dus în cea mai frumoasă galerie de pe faţa pământului.
Iubim cea mai frumoasă echipă din România, şi asta o ştim cu toţii. Dar, pe
lângă plăcerea şi onoarea de a avea în inimi o asemenea istorie, avem şi o
datorie uriaşă: aceea de a duce mai departe spiritul Craiovei. El se pierde
dacă udăm fotoliul cu lacrimi, în loc să udăm fularul în pumni, strigându-se
iubirea cocoţaţi pe garduri. Se pierde dacă ne punem baza în alţii să salveze
Stiinta, în loc să acţionăm noi. Spiritul se pierde dacă lăsăm Stiinta singura.
O istorie aşa frumoasă trebuie purtată în inimi mai departe, trebuie cântată
câte zile om avea, trebuie legată la gâtul unui prichindel albastru şi dată
mai departe drept moştenire. Avem pe umeri o istorie uriaşă. Trebuie să
facem tot ce depinde de noi să n-o scăpăm.
E primul meci din acest sezon în care ne putem cânta iubirea de-o viaţă.
Nimeni nu ştie ce se afla in sufletele noastre dupa 2 ani de suferinta, si
nimeni nu va sti ce va fi de la anul. Putem fi in Liga I, putem fi în Liga a II-a,
putem fi în Liga a V-a, nici nu vreau să mă gândesc că ar putea fi şi mai rău de-atât. E prima reprezentaţie de gală a acestei minunate familii de suflete nebune. Trebuie să venim şi să cântăm. Trebuie să venim pentru FC U.Craiova în care credem cu nebunie şi speranţă.
